Ah, si comu lu rizzu nnà nvirnata
putissi addivintari ‘na baddozza,
ppi dòrmiri a lu scuru sti tri misi
e arrisbigghiarimi poi cu li ciuri.
Li spini l’haiu già, rintra e di fora.
Ma sulu cca, â casa di me matri,
nni stu ventri sicuru, nta sta grutta,
sti durmuti mi ponnu arriniscìri.
Haiu a turnari â me solita vita,
prima ca torna aprili. Aria e suli
ci vonnu ppâ firita.
DORMITE
Ah, se come un riccio nell’inverno
potessi avvotolarmi come palla,
e dormire nel buio questi tre mesi
per risvegliarmi poi insieme coi fiori.
Le spine già le ho, dentro e anche fuori.
Ma solo qui, a casa di mia madre,
in questo ventre sicuro, in questo antro,
posso riuscire a farmi ‘ste dormite.
Dovrò tornare alla solita mia vita,
prima che torni aprile. Aria e sole
ci vogliono a guarire la ferita.